La prima vedere aceasta afirmatie pare dura, dar daca privim ambitia cu care copiii evolueaza de fiecare data suntem indreptatiti   sa afirmam acest lucru. Daca privim nerabdarea cu care asteapta meciurile sau antrenamentele, ne dam seama cat de mult inseamna acest sport pentru ei. Si ne aducem aminte de unde a pornit acest campionat: vara trecuta, la Mangalia, pe 30 de grade Celsius , dupa ce ne am topit in soare, in timp ce micutii s-au afundat cu adidasii in asfaltul fierbinte. Lacrimile fetelor dupa finala pierduta la babybaschet cu Olimpia (echipa care avea doua campionate municipal in picioare) si cuvintele “Tati, am vrut sa castigam!” , ne au convins ca ei, copiii, isi doresc mai mult.Am constatat ca le putem oferi  mai mult acestor copii, intr-un teritoriu dezinteresat de sustinerea sportului de masa. Cand spunem teritoriu ne referim atat la planul local cat si la cel national. Pe ambele planuri nu exista interes  pentru sportul juvenil, conteaza doar medaliile si pozele cu invingatorii facute din 4 in 4 ani.

IMG_8980In fiecare zi copiii nostri dau dovada efortului depus, platind dureros de foarte multe ori. Avem un baiat cu fractura la mana, avem o fata cu fisura de tibie, alt baiat care a ajuns la spital dupa meci si a venit sa joace la urmatorul chiar daca avea pneumonie. Si-a scos branula si a vrut sa intre pe teren, dar a renuntat. Sambata are meci in acelasi campionat cu echipa surorii lui si vrea sa fie apt. Pe langa acestia sunt multi, foarte multi alti copii care au ajuns acasa cu un cucui, o vanataie, o entorsa. Dar au revenit de fiecare data la antrenamente si meciuri  cu o dorinta mai mare. De fiecare data au uitat de rivalitatea din teren si la sfarsitul meciului si-au dat mana cu sportivitate . Nu au uitat  ca cu multi dintre adversarii de azi sunt in restul saptamanii colegi de banca, vecini, prieteni de familie. Ei au inteles mai repede decat noi ce inseamna „Ai invins continua, ai pierdut continua”.IMG_8976

Oare nu am putea lasa si noi, cei mari, ambitiile si orgoliile care ne fac sa fim tot mai rai cu adversarii?  Manageri , antrenori, parinti, etc., haideti sa ne gandim un pic la copiii nostri cand iscam o discutie, atat la arena de desfasurare a meciurilor, cat si in mediul virtual. Ne aflam la mijlocul campionatului si apar tot mai des discutii de genul , echipa aia nu mai vrea sa joace cu echipa cealalta sau contre intre parinti, manageri, antrenori, arbitrii. Gresit- copiii vor sa joace tot timpul. Intr-o lume dominata de ura, haideti sa facem din meciurile de baschet o oaza de prietenie, sportivitate. Salile de sport in care jucam sa fie un templu in care sa intram, sa uitam de grijile de zi cu zi si sa privim cu incredere la copiii nostri. Cand porniti o discutie nelalocul ei cu un alt participant la un eveniment, ganditi-va ce o sa raspundeti copilului dumneavoastra cand o sa va intrebe mai tarziu: “Tati, cand mai avem meci?” sau “Tati, eu mi-am rupt piciorul degeaba?”. Acestea sunt doar cateva dintre intrebarile ce ni le vor pune cei peste 300 de copii participanti in campionatul nostru. Si chiar nu stim ce sa le raspundem, ca oameni maturi.

IMG_8981In multe dintre meciuri rezultatele nu au contat, respectandu-se agreementul dintre echipe.A contat ambitia copiilor si faptul ca cei dragi au putut sa-i vada jucand, poate doar si pentru cateva minute, acasa. Nu au fost nevoiti sa parcurga zeci de kilometri pana in capitala. Rezultatele se vad incet, incet: Ploiesti Basketball 3 a castigat turneul de la Targu-Mures, fetele de la CSS cel de la Bran, iar meciurile au un nivel din ce in ce mai inalt.

Arbitrajul naste controverse de fiecare data si la toate nivelurile.De aceea au fost introduse probele video, 3 arbitrii, etc.  la nivel inalt.Din ratiuni financiare, precum si de resurse umane, managerii echipelor participante au decis sa jucam cu un singur arbitru pe teren, care cu siguranta nu poate acoperi tot terenul.Infrastructura existenta nu ofera vizibilitate perfecta, tusele laterale de multe ori fiind dupa picioarele spectatorilor.Avem meciuri cu 100 de spectatori, mai multi decat la multe partide de prima liga din alte sporturi. Arbitrii care pot oficia in acest moment acest campionat sunt foarte putini. Dintre acestia Alin Bobeica si Ovidiu Coniac arbitreaza si la nivel  superior, de multe ori venind de la sute de kilometri sa arbitreze cu placere un meci de copii. ”De aici am plecat si eu in baschet” ne spune Bobi zambind. In perioada imediat urmatoare,  Colegiul Arbitrilor Prahova, prin Serban Rasoga, va organiza  cursuri de baza pentru o serie de arbitri.Pe aceasta cale vom solicita cluburilor inscrise in campionat sa recomande 2-3 tineri peste 16 ani care sunt interesati de aceasta cariera.Dar si alti pasionati si interesati pot alege acest curs.

Asa cum v-am informat de la inceputul campionatului, asteptam de la parinti propuneri, sugestii sau reprosuri privind modul de organizare a campionatului.Campionatul este organizat pentru copii, cu sprijinul parintilor.

Toate aceste ni le puteti trimite pe adresa minibaschet@baschet-prahova.ro  Le primim cu placere si ni le insusim. Ne vedem la meciuri si le comentam, ca de fiecare data!!!

 

Va dorim o primavara baschetbalistica cat mai frumoasa !

Serban Rasoga, Iordachescu Ionut, precum si altii care se regasesc  in acest mesaj si care doresc sa mergem in continuarea cu desfasurarea Campionatului  Municipal de Minibaschet 2016-2017..

PS:   In poza eroul nu este Ionut Urzeala, ci Vlad Bastina.